ciorba

Jump to Comments

cînd vine vorba de ciorbă devin gînditor. amicul meu, gabi, are acasă o nevastă iscusită şi el e un mare amator de ciorbe. stînd într-o zi la o ţuiculiţă de pe lîngă mureş mă întreabă insidios:
- ce ciorbă îţi place mai mult?
- ar trebui să ştii…
-…de burtă?
mă las pe spate şi scot tutunul de pipă pregătindu-mi o nouă încărcătură.
- ei?
tac şi aprind obiectul. cînd începe să fumege ca lumea:
- ciorba, dragul meu, e o filosofie şi o delicată apropiere între prilej şi starea sufletească. oamenii melancolici preferă supa cu graţioasele volute ale tăieţeilor, pretenţioşii vor vrea o ciorba a la grec sau o cremă supă de sparanghel, cheflii una de burtă sau de ciocănele acrită cu moare, riguroşii una tematică, tradiţionaliştii borşul cu leuştean şi aşa mai departe. mie îmi place ciorba pentru prieteni mulţi şi care vin la o masă de multe ore.
- chestia aia în care stă lingura ca turnul eifel?
- exact.
- păi?
- o astfel de ciorbă se face de dimineaţă şi începe cu drumul la piaţă. musai să fie o piaţă bogată prin care mintea să-ţi înflorească. intri întîi la măcelar şi alegi rasol de vacă cu măduvă bună, cap de piept de vită cu zgîrciuri, la fel şi la porc, mai puţin măduva, aripi de curcan şi un pui mititel. astfel ai gusturi diferite şi carne la greu. e plăcut să dai de tot soiul de bucăţi de texturi variate. treci pe la mezelărie şi pui în sacoşă ceva afumătură. de preferat e o scăriţă. treci pe la tarabele de zarzavat de unde începi să culegi leuştean, pătrunjel (nu uita de rădăcină), ţelină (cu frunze cu tot), ceapă (dacă e verde e şi mai bine), morcovi, păstîrnac, un pic de tarhon, lobodă, ştevie dacă e, vreo doi cartofi roşii, o mînă de fasole pestriţă, o varză mică, lămii, ardei de toate culorile, un dovlecel, şi mazăre ar fi ceva… pe scurt cam tot ce îţi face cu ochiul şi e foarte proaspăt. nu uita de ardei iuţi, borş şi smîntînă. ouă sper că ai deja.
cînd ajungi acasă pui repede carnea toată la fiert într-o oală mare cu apă rece. uite, una ca asta.
- ăsta e cazan.
- mă rog, are numai cinşpe kile. deci pui la fiert şi treci la spălat şi tocat zarzavatul şi legumele. nu uita să spumuieşti. după ce a fiert de a căzut carnea de pe oase, strecori si alegi bucăţile de ciorbă. aruci oasele şi pielea păsărilor. tai în bucăţi mici şi pui totul la loc. pui ceapa la călit într-o altă cratiţă în ceva ulei de măsline. adaugi rădăcinoasele să se călească şi ele. după asta le pui în oala mare. iei zarzavatul şi-l toci ca pentru raţe. îl adaugi şi pe el. nu uita să laşi la o parte ceva pătrunjel tocat pentru pus în farfurii cînd îl serveşti. după ce totul a fost pus la fiert bine (ai uitat de fasolea uscată? sper că nu şi ai pus-o de mult odată cu bucăţile de carne fără oase), iei cîteva ouă, nu te zgîrci, le baţi bine şi le pui amestecînd să se facă zdrenţe. acu începe dresul de acru, borş şi lămîie, de sărat…
- de ce nu pui sare la început?
- să fie carnea mai tandră. guşti şi decizi. nu uita că de scos nu mai poţi scoate şi dacă trebuie să treci la adăugat apă mai bine faci limonadă. e mai simplu. la masă pui smîntîna şi ardeii iuţi să-ţi ia fiecare după gust, iar de un vin alb tămîios, nu dulce, ai mare grijă să fie rece.
- unde-i filosofia?
- într-o dimineaţă frumoasă, cînd te găndeşti că ţi se va umple casa cu prieteni flăminzi şi dornici de taclale. ciorba asta e CIORBA. gusturi proapsete, diverse, dar nu certăreţe. ca o masă cu prietenii.
- aferim, nene iancule!
- mai toarnă una mică. mi se uscă gîtul…
-gabiiiiiiiiiiiiii, mi-ai luat cola?

11 Comentarii

Filed under ciorbe, felul întîi

Etichete afumătură, ardei, aripi de curcan, borş, cap de piept, cartofi, ceapă, ceapă verde, ciorbă, dovlecel, fasole, leuştean, lobodă, lămîie, mazare, morcov, oua, patrunjel, pui, păstîrnac, rasol de vacă, smintina, tarhon, telina, ulei de măsline, varza