spanac cu dedicaţie

Jump to Comments

- Nu-mi place spanacul, îmi zise Ionela strîmbînd uşor din nas.
- Ghinion, zîmbii cu legăturile în braţe. Te uiţi la mine cum îl fac şi nu ai decît să nu măninci. Avem oricum apă proaspătă.
Zis şi făcut. Am cazat în chiuvetă minunăţia de spanac fraged şi de un verde închis şi tandru. Ea s-a aşezat pe singururl taburet din bucătărie.
- Mai întîi îi facem toaleta. Spălăm fiecare frunză în parte bine şi-i rupem codiţa. Ideal e ca în piureul de…
-Aaa, faci piure!
- Şi?
- Tot aia. Nu-mi place.
- Mai ia un pahar de apa rece. Te calmează. Deci după cum ai văzut l-am spălat ţi acum îl punem la fiert in apă într-o cratiţă generoasă…
- Generoasă cu ce anume?
- Cu bătaia care o să o iei dacă mă mai întrerupi din prelegere.
- Ete na!
- Da da… Ai grijă să nu-l fierbi pină devine pastă. Trebui doar să fie frunzele moi şi mai ales să nu-şi schimbe culoarea.
- Nu pui sare?
- Poţi pune şi sare… după. Le scurgi frumos…
- Mama punea zeama în sticle ca să o bem. Cică e sănătos.
- E, dar e altă poveste şi nu mă pasionează. Scoate te rog tocătorul de vinete.
- Uite-l!
- Tocăm frunzele şi avem grijă să îndepărtăm “vinele” prea groase. Ai grijă să fie tocate cît mai fin. Punem în castronul acesta mare de inox. Dă-mi te rog pachetul acela de unt.
- Ce moale e!
- Tu parcă ai fi comentator la fotbal. Una două trebuie să zici ceva, spusei punînd tot unul în spanac şi începănd să amestec. Uite, acum e taman bine. Te rog pasează şi laptele de lîngă aragaz. Punem puţin cîte puţin, adăugăm şi un praf de sare şi e cam… gata. Guşti?
- Mrrr…
- N-ai să mori. Cum e?
- Interesant.
- Mie aşa-mi place spanacul. Mai sunt şi alte reţete. De exemplu mîncare de spanac unde căleşti oarece ceapă…
- Cepuţă…
- Mde… Pui spanacul tăiat după ce a fost fiert, adaugi sos de roşii, piper măcinat şi cam asta e. Sau orez cu spanac. Se face ca şi orezul cu ştevie…
- De ce nu faci ştevie?
- O să fac. Dar mai important decît toate e că dacă spanacul e foarte tînăr şi fraged se poate pune în salată…
- Nu vreau!
- Apă rece, ţi-am spus. Păstorel avea o reţetă de piure de spanac ce dura trei zile. Se punea la rece şi după o zi iar se freca cu unt şi tot aşa. Cred că se putea spune că e unt cu spanac nu invers. Mă rog exagerările lui precum povestea cozonacilor.
- Care poveste?
- Aia la Paşte cînd vom vorbi de cozonaci. Acum fac ochiuri romîneşti.
- Eu vreau două.
- Din păcate nu sunt decît pentru cei ce mănîncă spanac…

Scrieti un comentariu

Filed under garnituri

Etichete bucatarie, gastronomie, ochiuri romanesti, ou, spanac, unt