pui roșu

- Alo, ce faci?
- Bine mersi, fac o lista de cumpărături.
- Ce anume?
- Cum ce anume?
- Ce cumperi, grasule?
- Grăsime… Te mîncă schinarea ghiavole?
- Nu, mă, întrebam și eu ca să știu dacă să trec pe la tine sau nu.
- Treci, că mîine mă duc la hipermarchet.
- Bine. Iau ceva?
- Adică tu te gîndeai să treci cu mîna goală și eu să pun masa?
- Cam așa ceva…
- Uită…
- Hai mă, nu mai fi așa mofluz. Zi, ce să iau.
- Păi două butelci de șiraz.
- Bine, cam într-o oră ajung.
- Te aștept.
Închid telefonul și mă duc la frigider. O caserolă cu pulpe de pui fără oase și piele, ardei roșu, ardei iute, roșii, morcovi, usturoi, ceapă roșie… Bun. Îmi vine în cap wok-ul și iaca rețeta. Tai ceapa generos în bucăți mari, poate să fie doar tăiată în două și după aia felii groase. Ardeii roșii la fel și iau doi iuți și îmbujorați ca o fată mare cînd îi pomenești de anume lucruri. Îi tai și pe ei cu tot cu semințe. Pun wok-ul pe aragaz la foc mare. Torn niște ulei de măsline, nu foarte mult și las să se-ncingă. Tai morcovii. Nu mărunt că trebuie să se vadă și mai ales să se simtă. Încep să pun în uleiul fierbinte ceapa și toate celelalte. Întorc repede să fie toate cuprinse de fierbințeală și dau focul mic. Acum pun usturoiul zdrobit, nu tăiat. Despoi roșiile și le scap de semințe. Le tai apoi cubulețe. Pun deoparte. Iau carnea de pui și o tai cît să nu mai tai în farfurie. Pun carnea în wok. Amestec bine. Cînd carnea s-a albit, adaug roșiile, niște oțet balsamic, sau dacă n-ai puți pune un vin roșu gros și parfumat, niște sos de soia și piper negru măcinat, puțin, ienibahar, o țîră de piper roșu boabe și ceva buruieni, adică busuioc. Poți pune oregano sau salvie. Dacă nu, nu. Am lăsat pe focul mic, cel mai mic, pînă a scăzut cît să ai în ce să întingi o bucată de pîine. Iaca sună la ușă.
- Am luat trei că gătești cam iute, zice Marian Drăghici scoțîndu-și pălăria de pe cap.
- De unde știi? întreb nevinovat.
- Cum de unde? De pe blogul tău.
- Iaca la el. Hai în casă. Scoate paharele de vin roșu din bar și așează-te la masă.
- Cartea cînd mi-o arăți?
- După masă, ca să nu spui că ți-e foame.
- Așa mă știi?
- Așa. Sîc!