Djokovici trage de coapsa accidentată. Să sper că e bine și nu se va rupe. Ar fi nașpa. Mă enervez de pomană. Mai bine pun de-o omletă ca să mă simt mai bine. Ia să vedem ce deține frigiderul. Ouă, am, telemea este, pătrunjelul e o idee excelentă, mai ales cînd ninge. Aaa, în punga cu pătrunjel găsesc cîteva fire de ceapă verde. Le tai mărunt. Parcă și niște căței de usturoi s-ar simți bine în omletă. Tai mărunt vreo trei. Bat ouăle. Piper, sare, boia afumată și un pic de lapte. Pun tigaia la încins. Scot untul. Nu mult… Așa, de mărimea unei nuci. Se topește. Dau focul mai mic și pun pătrunjelul tăiat și restul. Las să se înmoaie și torn ouăle bătute bine. Amestec să nu se prindă. Acum se scoate, cît omleta nu s-a uscat de tot precum cele franțuzești de zici că mănînci cretă. Iau și telemeaua, o legătură de ridichi și mă întorc la televizor. Sîrbul joacă ciudat. Mare păcat, dar omleta e gustoasă, mai ales însoțită de bucăți de telemea. Un pahar de vin n-ar strica. Ia să văd ce am…
omletă la un meci de tenis
Filed under felul doi