cîrnați de iarnă

Ehei, lungă e istoria cîrnatului și nu se vede vreun capăt pe undeva. Cînd te gîndești că e ceva carne mărunțită cu oarece arome pusă într-un maț îți dai seama cît de mult te poți duce în negurile timpului despre care nu știm decît vreo colibă și niște oase. Cine știe cine a fost primul cîrnățar și cum s-a văzut că produsul ține mai mult decît carnea dacă îl dai un pic la ger să se usuce. De fum nu mai spun că acela e și mai vechi. Acum și la cîrnați, precum și la altele, cîte bordeie atîtea obiceie spune bine vorba din bătrîni. O să vedeți multe noutăți cum te duci în altă casă, dapăi în alt continent, așa că vă voi spune doar cum îmi fac eu cîrnații, nu de alta dar așa am pomenit de la tatăl meu care a luat de la tatăl lui și tot așa în veacul veacurilor.

Mă duc la prietenul meu Vasea măcelarul ce are prăvălie în piață, a doua pe dreapta după cum bine știți.
– Bună Vasea!
– Bună ziua coane Iancule! Ce mai faci și ce mai zici că nu mai fuseși pe la noi de alaltăieri.
– Bine, scriu o carte de bucate.
– Te lăsași de poezie?
– Nu m-am lăsat, doar că am adunat ce scrisei prin mesaje sau diverse povestioare să fac o carte. Poate ajută pe cineva.
– Poate, deși la cîte fast food-uri sunt acum cine se mai uită la așa ceva. Lumea vrea de-a gata și nu mai știe să prețuiască o mîncare adevărată.
– Eu cred că știu și văd eu că sunt mulți care citesc așa ceva.
– Matale știi. Ia zi, ce-ți poftește azi inima? Am niște fudulii taman acum venite.
– Pune două deoparte, dar am venit pentru niște carne de cîrnați.
– Giculeeee!
– Da șefu!
– Ia de belește niște pulpă de porc, pune niște mațe de oaie și de porc, berbecuț mai avem?
– Da șefu!
– Și o pulpă de berbecuț. Altceva, coane Iancule?
– Dă-mi și niște fleică… vreo două kile.
– Ai auzit?
– Da șefu!
Mai schimbarăm o vorbă două și pungile erau gata. Am plătit și spre casă acum. Ajung descarc marfa și încep să o tai cuburi de pus în mașina de tocat. Curăț usturoiul, niște căpățîni bune, îl pisez bine de tot și scot aromele. Piper, în primul rînd, praf de ardei iute, boia dulce, anason stelat, coriandru, nucșoară și busuioc uscat. Pun din fiecare după cum cred că e mai bine peste carnea pusă după căprării în două ligheane, unul mai mare pentru porc și unul mai mic pentru berbecuț. Cînd spun berbecuț e cum trebuie pentru că oaia miroase mai tare și nu orișicine poate să mănînce oaie. La un berbec tînăr e altceva. Bun, pun usturoiul pisat și sare peste carne, o frămînt astfel încît fiece bucățică să prindă din toate cele și duc în balcon recipientele acoperite bine cu niște folie de aluminiu. Cum locația e închisă, nu vor degera, dar nici cald nu le va fi pentru că nimeni nu încălzește balconul. Sau aproape nimeni.

A doua zi de dimineață sună telefonul.
– Unchiule…
– Neața, Bogdane, ce bine că ai dat telefon.
– …? De ce?
– Păi vrei să vii să mă ajuți să trag cîrnații, nu?
Aud că se codește.
– Vii sau nu, întreb eu ”supărat”?
– Vin, unchiule.
Pînă vine el scot mașina de tocat și dau carnea prin mașină. Se umple de miros toată bucătăria. Apare Bogdan.
– Du-te și spală-te pe mîini că începem acum. Ia zi de ce ai dat telefon.
– Păi vroiam să mă împrumuți cu niște bani.
– Știam eu că vei veni pe aici și vei presta dobînda.
– Mde… zise puștiul cu mîinile rozalii fluturînd să scape de apă. Ce trebuie să fac?
– Să dai prin mașină încet după cum îți spun eu.
Întîi fac niște cîrnați mai groși, numai din carne grasă de porc cu mațele de porc, apoi amestec carne de porc cu cea de berbecuț, în cantități egale peste care mai pun ceva ardei iute. Totul în mațe de oaie pe care le leg din loc în loc cu niște sfoară roșie. Apoi tot subțiri dar numai cu carne de porc, funde albastre, și la final cîțiva de berbecuț în mațe de oaie cu funde verzi. Ducem cîrnații subțiri la fereastra bucătăriei unde am niște sîrme special puse. Îi atîrn acolo la ger. Pe cei groși îi pun la congelator să-i duc duminică la țară la afumat. Mi-au mai rămas ceva mațe, nu prea multe, dar mai bine să rămînă. Iau un cîrnat de porc gros și dau drumul la aragaz.
– Mănînci?
– Cum nu, unchiule?
– Și cîți bani vrei și cînd îi vei da înapoi?

4 comentarii

Din categoria felul doi

4 răspunsuri la „cîrnați de iarnă

  1. anna maria stefan

    nu pui si ienibahar(noua mirodenie-singura care vine di lumea noua si pre care a numit-o ieni=noua?)
    ca stra=bunica mea?
    si niste vin?
    oricum e frumos si bun ce faci…

  2. anna maria stefan

    noua de mai de=mult

  3. punem si anason stelat daca vrea clientul 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s