castraveți de vară

di012E plină piața de castraveți buni de murat. Mici, tari, verzi bine. Ia să iau eu cîteva kile și să-mi fac o poftă! Mărar uscat cît cuprinde, niște morcovi, usturoi, ardei iuți… Am umplut sacoșa. Vin acasă. La ușa blocului, Vlad.
– Ce faci, coane?
– Bine. Mă gîndeam pe drum că aș avea nevoie de un ucenic și Doamne Doamne mi-a îndeplinit pohta ce-am pohtit.
– Eu nu știu să gătesc.
– Da de spălat oarece legume știi?
– Cred că da. Dar sunt îmbrăcat frumos, că mă duc la prînz la nașă-miu.
– Bun așa. Las că-ți dau șorț.
Urcăm și ne cazăm în bucătărie. Vorba vine ne cazăm. Îi dau un șorț, torn conținutul sacoșei în chiuvetă și-i spun:
– Astea-s ale tale, Le speli bine să nu mai rămînă urmă de pămînt pe ele și le pui aici.
– Bine, șefu.
Eu iau o oală încăpătoare de zece litri, o umplu cu apă și o pun pe foc. Adaug în ea sare, cîte o lingură cu vîrf la litrul de apă, plus una bașca, și cîte o lingură de oțet. Mă duc la frigider scot vinetele, vinul alb sec și parfumat de la prietenul meu Cosmin, iau niște felii de pîine și le pun în toaster.
– Vrei un pahar de vin cu mine?
– Pe burta goală?
– Am niște vinete cu iaurt o minunăție.
– O să miros a ceapă!
– Crezi că dacă miroseai a Mitsuko, nevastă-ta era mai fericită?
– Dă-ncoace!
Cît fierbe apa mai vorbim de una de alta, ca oamenii serioși puși dis-de-dimineață în fața unui pahar de vin brobonit de rece ce e. Gata, a dat în clocot. Sting focul. Mă duc în cămară, iau borcanul pentru murături și î-l întind lui Vlad.
– Spală-l și pe ăsta.
– Dane…
– Nu vorbi cu gura plină.
Îl ia, îl spală și mi-l întinde.
– Misiune îndeplinită.
– Acu stai și te uită!
– Pot să mai pun un pahar.
– Desigur. Mia sticla, tua sticla.
Așez tacticos un pat de mărar după care încep cu castraveții. Pe la mijloc tai morcovii suvițe, ardeii îi despic, iar cățeii de usturoi îi dezghioc din foile lor. Îi cazez. Termin cu castraveții și fac un dop de mărar pînă aproape de gura borcanului.
– Șefu, eu trebuie s-o întind.
– Bine, Vlade. Eu aștept să se răcească apa, o torn în borcan, leg borcanul ți-l duc în balcon. Te aștept peste două săptămîni pe la mine cu consoarta să guști din ce-ai muncit.
– Mersi. Fug, pa.

Scrie un comentariu

Din categoria antreuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s