piure de conopidă

Ce să fac eu ca garnitură? Stai să văd ce mai am în frigider. Aaa! Păi am o conopidă frumoasă. Ia să scot eu oala mare, spăl conopida, o curăț de frunze, tai un pic din cotor şi o cazez în oală. Pun apă rece și dau drumul la foc. Acum idea piureului e valabilă pentru o grămadă de rădăcinoase.

mîncărică de conopidă

De ce or spune oamenii „mîncărică” și nu mîncare? Poate din lăcomie? Poate dintr-o iubire extrem față de diminutive? Cine știe. Cert e că asta o să fac azi. Mai bine mai puțină carne că e mai sănătos. Ia să pun eu lucrurile pe masă să vedem cum vom proceda. Scot conopida… Țîr la ușă…
- Salut Dane, ți-am adus calculatorul după cum ți-am zis.
- Tu ai zis, Răzvane, eu am uitat, dar intră. Pune-l aici, că o să mă ocup de el mîine. Intră în bucătărie, te rog.

omleta dalmațiană

S-a terminat. Parcă nu l-am recunoscut pe Federer. Nadal îi stă ca o piatră pe cap și de unde pînă ieri făcuse niște meciuri extraordinare, azi avea vată pe creier. Mă rog. Ia să văd să mănînc ceva. Na că sună la ușă.
- Ce faci? mă întreabă Paul cu mîinile-n buzunare. E plin de zăpadă, așa că- fac semn să intre și să stea pe hol. Îl întorc pe toate fețele și-l scutur. Asta e. O să dau cu mopul după ce pleacă.
- Ce să fac? Ceva de mîncare. Vrei și tu?
- Mai întrebi?

omletă la un meci de tenis

Djokovici trage de coapsa accidentată. Să sper că e bine și nu se va rupe. Ar fi nașpa. Mă enervez de pomană. Mai bine pun de-o omletă ca să mă simt mai bine. Ia să vedem ce deține frigiderul. Ouă, am, telemea este, pătrunjelul e o idee excelentă, mai ales cînd ninge. Aaa, în punga cu pătrunjel găsesc cîteva fire de ceapă verde. Le tai mărunt. Parcă și niște căței de usturoi s-ar simți bine în omletă. Tai mărunt vreo trei. Bat ouăle. Piper, sare, boia afumată și un pic de lapte. Pun tigaia la încins. Scot untul. Nu mult… Așa, de mărimea unei nuci. Se topește. Dau focul mai mic și pun pătrunjelul tăiat și restul. Las să se înmoaie și torn ouăle bătute bine. Amestec să nu se prindă. Acum se scoate, cît omleta nu s-a uscat de tot precum cele franțuzești de zici că mănînci cretă. Iau și telemeaua, o legătură de ridichi și mă întorc la televizor. Sîrbul joacă ciudat. Mare păcat, dar omleta e gustoasă, mai ales însoțită de bucăți de telemea. Un pahar de vin n-ar strica. Ia să văd ce am…

salată de icre

- Ești acasă?
- Da’ unde să fiu?
- Nu știu, că am sunat pe telefonul mobil.
- Ai dreptate. Care e baiul?
- Păi vreau să trec pe la tine să-ți las niște icre de știucă.
- Bogdane, ești bine primit și fără icre, dar cu ele… e tot la fel.
- Bine, unchiule, ajung în zece minute.

fasole făcăluită

Na, cînd ai mai multă treabă sună la ușă. Mă duc să văd cine o fi.
- Primiți cu colindul?
- Ce dracu faci, nenorocitule? întreb cu gura pînă la urechi. Nu spui și tu că vii?
- N-am mai avut timp.
- Dar să cumperi oarece sticle, ai avut?
- Știam că iau bătaie dacă vin cu mîna goală. Am luat niște muscat.

Friptură de porc simplă, fără pretenții

Nu-mi mai văd capul de treabă. Și să fac mîncare și curățenie și alea, alea… Mă rog. Asta e. Dacă eram însurat cu un harem dădeam indicații prețioase și mă lăfăiam ca boierul pe perne moi cu osînzile îmbracate-n mătase. Cum n-am, n-am. Oricum fac urît dacă intră cineva-n bucătărie și îmi ține lecții. S-o luăm cătinel.

pui roșu

- Alo, ce faci?
- Bine mersi, fac o lista de cumpărături.
- Ce anume?
- Cum ce anume?
- Ce cumperi, grasule?

ardei umpluti cu brînză frecată cu chimen

Cald al dracului și vinul ăsta sec de-abia îl pusei la frigider. Mai durează pîn’ s-o răci. Na că sună telefonul.
- Alo!
- Aici Daniel, te deranjez cumva?
- Nici vorbă. Iaca stau și aștept să se răcească șprițul.
- Bun așa, da’ la șpriț ce asortezi azi?
- Păi am luat niște telemea de vacă și niște smîntînă grasă ca untul. Le-am pus în blender cu ceva ulei de măsline extravirgin și o lingură de chimion.
- Ce?
- Chimion… N-ai mîncat pînă acum? E excelent, îți spun eu. Cîțiva stropi de lămîie și dă-i și freacă și dă-i și freacă… Nu eu, blenderul, pînă se face ca o pastă. Între timp am desîmburificat niște măsline natur și le-am ciopîrțit mai mici. Le-am amestecat cu pasta de brînză.
- Usturoi?
- Mie nu-mi merge că e prea copleșitor și nu se mai simte chimionul. Am umplut niște ardei capia groși cu carnea zemoasă și dulce și cam gata. Aștept să se răcească șprițul, cum spusei, și să exulte miresma de chimion în brînză.
- Îmi lasă gura apă.
- Și mie!
- Păi m-apus să fac și eu.
- Succes!

drob de miel

Să mă așez că nu e în regulă cu spatele meu. Of… Na, că sună la ușă. Cine-o fi?
- Salut, man.
Mă uit cam mirat. Mugur nu se potrivește cu ora asta „matinală” pentru el.
- Am venit să-ți aduc paralele. Pot să intru?
N-am cuvinte. Îi fac loc și un semn să o ia către bucătărie.
- Ce faci?
- Iaca taman am venit de la cumpărături și mă apucam de gătit.